Sick Joke Ill

Václav Havel dies and goes to the parallel universe he’s always belonged to: calm, civilized, cultivated. Kim Jong-Il proves a dick to the end and dies the same weekend, showing to the world how an asshole of a nation looks like. Fortunately this just emphasize Havel’s lightlty figure, no dirt can come near this guy.

For North Korea however, after the death of Kim Jong-il, his son, Kim Jong-un is the new poised ruler. Not much is known about him, however few footage so far clearly identifies him as the only fat person in North Korea.

Pe drum

Câteva vorbe de duh, rostite în engleză.

pe CNN: „Let’s talk about ending global poverty!”

la plajă: „My day ended today at four.”

pe vice: „40 is the new 30” – pe care am adoptat-o rapid ca lozincă.

Problema mea cu 40 este că aş vrea, din contră, 40 să se transforme în 60, cu pensie de la stat inclusă bineînţeles.  „40 is the new 60” şi pentru aşa sistem social m-aş da jos din pat pentru luptă. Jos Guvernul!

Pravda

În toată agitaţiunea simţul atent vigilent s-a ridicat drept ca o antenă şi au pus o captură de imagine aşa cum trebuie, aşa cum e de fapt pentru ei, în Tucăland, cu Putin preşedinte!

(clic pe poză pentru Putin Preşedinte)

Sau altfel spus, aşa cum Rusia se implică în alegerile din Moldova şi România ne facem şi noi că pronosticăm pentru 2012, asta era!

Stejarul montan roşu

Într-un comunicat cam sec FRR se bucură că a găsit parteneri să ajute acest sport. Şi a găsit în Canada, România, Noua Zeelandă, oricum, pe undeva. Parte din ofensiva lor neîntreruptă Tomata Montana Gold Co. face pe dracu în patru. În curând vor sponsoriza grădiniţe, azile pentru bătrâni, spectacole de Căluşari, de făcut pâine, sarmale, pe Moş Crăciun numai să intre pe sub pielea oamenilor. Doar neoficialii de la rugby.ro s-au cam mirat un pic, dar le trece şi lor dacă beau în fiecare dimineaţă din iazul de lângă staţia de tratare. Cum am auzit că face toată lumea mai nou.

Asta cu lacul cu apă potabilă are doua inconveniente. Unu, o merge prin Noua Zeelandă, şi doi, în fiecare mic lăculeţ de la noi lumea face întâi baie. It’s a matter of choice, really.

Super Marchet

Fără să sesizeze ironia ni se povesteşte în Jurnalul Naţional cum Academia Caţavencu va lansa o mişcare de revigorare a lecturii la tineri numită Fenomenul Citeşti. În acelaşi ziar care are Scânteia în foileton şi articole periodice despre patriotismul lui Nicolae Ceauşescu se expune ingenuu asocierea dintre un concept deja fumat (inceput la Cotidianul, preluat de Adevărul, acum stors şi de păcălicii caracalieni) cu pagina cea mai bizară şi violentă a puşcăriilor comuniste, doar prin învârteguşul unei litere capitale (soo funny!).

Una din poveştile Caţavencu era cum pe la începuturile mogulului voiculesc ei erau urmariţi şi filmaţi în trafic de badiguarzii motanului astfel încât le făceau la rândul lor poze şi dădeau la ziar. Dar acum nu mai e nevoie de goana asta nebună. Se înţeleg bine. Înţelegeţi sarcasmul?

Tsunami San

Am urmărit şi rumegat cum că ar fi doar 7 motive pentru care singura Albă ca Zăpada autentică a rezistenţei este o bănăţeană acum în Germania. Da, aşa e, e corect. Nu e nici un dubiu. Cât scriu şi fac, ăştia, aplaudacii dictaturii, este irelevant în gnomia lor. A se slăbi.

Minutul 5.

Cezar Oscar-Piteşti

La Ploieşti poţi să te piteşti, dar la Piteşti nu poţi să te ploieşti.

Ba, bine că nu! Uite că nişte oameni au încercat. Ce le-a ieşit se poate vedea, organizate şi aici. A avut loc şi lansare de film, cam în acelaşi timp cu Ursul, dar nici un film românesc nu a mai câştigat concursul. Mai rămân oscarurile dar nu e chiar clar dacă ar trebui să îl înscriem ca co-producţie româno-rusă sau să-i dăm drumul, direct, cu mândrie, ca o realizare neaoşă.

Dacă recuperarea memoriei, persecuţiile comuniste, clarificarea istoriei, definirea de repere morale şi sociale şi atingerea legionară vă indispun (and, let’s be honest, they do) puteţi savura un frumos film sado-maso de Hanecke scris de o vieneză şi jucat de o pariziană. Go arte.

From Prison to Treason. And back to Prison.

Scăpat din Australia hackerul Julian Assange taie în carne vie la americani cu noile wikileaks. Vorba lui Colbert, he took a wikileak on the Department of State (cred ca aici).

Cum sentimentul general e că americanii se vor descurca şi de acum încolo la fel de bine ba chiar vor ieşi onorabil sau chiar mai puternici rămâne de urmărit săracul Julian Assange. Că între timp l-au prins şi acum hackerii şi probabil hackeriţele planetei, charmed by the looks of the situation au început să dea cu bomba în VISA şi Mastercard. Dacă ar putea să aştepte până scot nişte Dinari să plătesc taxa de protecţie pe săptămâna asta aş fi foarte recunoscător însă.

Dar avem un wikileak şi în România, piedut însă în jungla de cabluri stradale din Bucureşti. Un wikipiş în care aflăm la 20 de ani de la revoluţie şi în preajma Crăciunului (oh, we love this time of year, ziiing, ziiing) că Ion Iliescu ar fi fost de acord cu comutarea pedepsei odioşilor din glonţ în puşcărie pe viaţă. Again, big deal. Dacă chiar ar fi vrut asta ar arăta cât de ataşat era, cum ar fi vrut probabil să îl umilească pe cârmaci dar şi cum ar fi vrut să nu sperie cadrele şi să continue în linia socialismului ştiinţific. Oricum ar fi, ne e destul de clar că eşalonul 2,3,4,5…2010 n-a fost stârpit, că acolo era răul şi că oricum lumea nu-şi poate renega tinereţea.

Maleficii

China a depăşit Japonia. Dar… Its per capita income is more on a par with those of impoverished nations like Algeria, El Salvador and Albania — which, along with China, are close to $3,600 — than that of the United States, where it is about $46,000. Dacă ar şti algerienii în ce grup select au intrat.

I love Yahoo news. Tot aici, o ştire despre doi ziarişti malefici. Cum au cerut autografe unui sportiv subminand în felul ăsta credibilitatea meseriei de jurnalist.

Bă, la noi vine vedeta la ziarist-afacerist-mogul, primeşte un masaj, bea un mochito şi eventual, eventual, nu obligă nimeni pe nimeni nimic, dă şi un autograf. Asta înseamnă presă.