Archive for the ‘econo-comics’ Category

Steagul nestemat

Iunie 7, 2013

Inventarul prostiilor fiind făcut (aici, de către Dan Tăpălagă) obsesiile sunt puse în evidenţă clar. Parlamentul e o cuşcă de penali.

Falsele probleme cu drapelul şi gayii sau şi mai fain, profanarea drapelului ar fi mers evitate dacă în loc să atragă privirea cu aşa ceva mascau mârlăniile cu unele concesii. De exemplu: introducerea tergiversării urmăririi penale ar fi fost atenuată de scoaterea prezumţiei averii ca să poată merge mai uşor confiscarea în cazul în care procesul ar fi fost finalizat, totuşi, la un moment dat. Altfel degeaba fac unul şi altul un an-doi puşcărie. Dar nu.

Se mai enervează cineva pe băiatul ăla din Harghita care spânzura păpuşi? Din contră, în loc să facă puşcărie am râs de ne-am căcat pe el pe Times New Roman.

De asemenea, nicio vorbă (semnificativă) despre regionalizare. Care oricum nu-şi are niciun rost dacă consiliile judeţene se păstrează. Senatul ca o adunare a regiunilor va fi inutilă în felul ăsta. Premize europene să se întâmple acest lucru există (vezi aici) şi vorbim de locuri mai apropiate de o anumită cutumă a ordinii.

DSC06035

Nu contează în ce formă ajunge la vot proiectul, din capul şi mâinile ăstora nu poate ieşi nimic bun. Jos labele de pe steag!

Anunțuri

Scoţian

Septembrie 28, 2012

Corporatismul românesc relaxându-se la masă

Eurovision

August 13, 2012

1. Pe la finalul lunii iulie Adrian Pleşu amintea de păcatele unor oameni ce au acum norocul de a reprezenta statul şi a lua decizii în numele nostru. Legat de Victor Ponta sublinia cum acesta s-a bucurat şi a zâmbit măgulit în momentul în care Martin Schulz se referea la prietenul Victor Ponta în mod cu totul şi cu totul protocolar cu ocazia întâlnirii lor destul de încărcate din 29 iulie [video]. Acel zâmbet şi sentiment de împlinire denotând gradul maxim de satisfacţie: omul apare la televizor, se plimbă între oameni importanţi, şeful parlamentului european l-a numit prieten.

La zi: După ce a prins deschiderea Olimpiadei când s-a nimerit să stea tocmai lângă Medvedeev (…Reunion, Romania, Russia, Rwanda…), Victor Ponta a promis că revine pentru finala la baschet masculin. Prin loja VIP este anonimul perfect. E momentul să se dea mare: „sunt cu Schwarzenegger” [poza1] [poza2] [poza3]

2. Menţionându-l pe Claudiu Softăiu în termeni deloc măgulitori într-un editorial destul de faimos, Caraghioslîc, bîzdîc, balamuc, Andrei Pleşu avertizează asupra contra-capacităţile acestuia, oarecum confirmat fiind scurta şedere la SIE a împricinatului (04.10.2006 – 24.04.2007). Continuă comentând cea mai recentă poziţie a acestuia: „Să-l lăsăm să se compromită puţin şi la Televiziunea Naţională. (În fond, tot de „informaţii“ e vorba.)”

La zi: Pe 10 august, suntem anunţaţi că TVRinfo şi TVR Cultural sunt desfiinţate. Surprize, surprize? Nu prea.

Puşca şi cureaua largă

Iulie 25, 2012

Un articol [aici] despre cum socialismul funcţionează doar cu puşca, în speţă în armată, mai exact, cea americană. Casă, masă, şcoală, pensie, toate sunt la dispoziţia celor ce intră în armata americană creând un deficit din ce în ce mai mare, contrazicând opinia că SUA nu au fost fondate, nu sunt şi nu vor fi un stat al asistenţei sociale (wellfare state). Acelaşi tip de beneficiu este la ordinea zilei şi în alte instituţii considerate de importanţă naţională, în toate statele lumii. Americanii devin din ce în ce mai conştienţi de contradicţia dintre principiile capitaliste şi administrarea socialistă a însăşi structurii care protejează libertatea economică şi modelul socio-economic capitalist [aici de exemplu].

În altă ordine de idei, statul francez ce tace mâlc de vreo săptămână este tras de urechi de un grup de sorbonezi & Co [aici sau aici originalul în franceză] pentru că nu face valuri legat  de ameninţarea şi încălcarea democraţiei (CCR, AvP, MO, etc) de către USL-ul socialist-comunist-mafiotist-FSN-ist-PDL-ist. Ştiut fiind că Parlamentul European are un echilibru dreapta-stânga destul de fragil, nu e exclus ca proştii pământului de la noi să fi primit un ajutor nesperat în momentul în care Szarko a fost înlăturat democratic de către francezi şi au pus un guvern de stânga a căror principală grijă este să ţină salariile bugetarilor sus şi vârsta de pensionare la loc, jos. În condiţiile negocierii pactelor europene, a 7-a ţară ca populaţie şi suprafaţă din Uniunea Europeană, a devenit un copil tembel aliat francezilor iar francezii, prin tăcerea prelungită în afară de câteva ieşiri anemice, minimul garant al europenismului acestor oameni. Cum noi tot timpul am ţinut la opinia Franţei, prin lipsa clară a acesteia din scenă mârâitul nemţilor a fost singular şi bizar (ne plăceau nemţii?), iar excitaţia de la Bruxelles ne cam lasă rece, noi oricum uitându-ne la CE ca la un for de la care ne luăm prea rar ora exactă.

Socialismul verde de cumetrie al USL-ului şi războaiele. N-ar fi rău dacă ar lipsi ambele.

Un Mundo Mejor es Posible

Iunie 2, 2012

Blocat în sistemul de transport capitalist, în cazul de faţă aeroportul din Istanbul, de două ori la rând, şi la venire şi la sosire, cum îi stă bine călătorului, nu pot să nu observ inocenţa feţelor din pozele cubaneze ale lui Cosmin Bumbuţ.

De obicei pentru pozele mele aleg subiecți umani. Au o inocență și o bucurie în priviri pe care noi, consumeriștii am pierdut-o. Dansează, cântă, beau și se iubesc, la fel ca orice altă nație. Diferența e că  ei o fac fără jenă, pasional și sincer. Trăiesc la maximum orice.

Hasta la victoria siempre! Socialismul a cărui victorie bate la uşă, şi tot bate. Ce imagine frumoasă.

Acuma, pentru cei cărora nu le e frică de durere, avem şi în capitalism drame. Una din ele ar fi cum fraierii sunt duşi la tăiere de către capitalişti. La fel cum singurii bani în cea mai mare insulă din Caraibe vin datorită turiştilor, drăcoşii Morlockşi. Precum Eloii, cubanezii noştriu vor mânca import-export pe pâine odată ce se vor deschide graniţele şi avantajele banului vor fi mai mari decât asuprirea simplă pentru CC-ul local.

Problema cu capitalismul e cum îl exploatezi şi tu pe el. Istanbul.

Death and Taxes in Kurdistan, Iraq

Mai 30, 2012

Moartea şi taxele în Irak. Cu moartea ne-am lămurit cu Saddam şi al-Qaeda. Poate fi intens. Cum rămâne cu impozitele?

După o tură în Chevrolet-ul Camaro al unui coleg de servici (20 şi ceva de ani, primul job, bani primiţi de la familie) am devenit cu adevărat intrigat de sistemul de taxe în Kurdistan şi am fost mult mai atent la viaţa din Bazaar. Între grămezile de chinezării (chinezii au făcut chiar şi un mol, pe lângă atâtea alte hoteluri şi clădiri, unde să vândă tonele de plastic pe care le produc şi aduc tot ei) şi produse agricole eco-bio (un avantaj care va ţine, probabil, până la apariţia primelor supermaketuri) se găsesc tot timpul oameni fericiţi (sper că nu e prea mult spus) că-şi pot vinde marfa, că au ceva de lucru. Sunt foarte mulţi care fac asta, suk-ul are, cred, vreo câţiva km2 deşi Suly e un oraş mic. Toţi fac comerţ. De la şlapi, murături, mobile şi puşti (nu aşa de multe în ultima vreme, s-a dus vremea când cumpărai RPG-ul din piaţă) la carne, fructe, alte modele de şlapi, pantaloni şi, bineînţeles, shaormerii şi kebăbării.

E clar că. în buna tradiţie arabă, puterea centrală a statului nu se manifestă printr-o politică fiscală coerentă şi nici ei nu sunt prea dornici să cotizeze. În definitiv, cine ar fi? Dar le place comerţul. Care este, nu e nicio surpriză, în mare parte, deregulat. Kurdistanul a trecut de la o taxare agresivă (40%) după îndependenţa anilor ’90 datorată Peshmergăi, la un sistem de taxare unică: 15%. 15% este taxa acum pe afaceri. Dar, din câte aud, nu există taxe pe importul de maşini (vezi Camaro) şi îmi e greu să cred că oamenii ăia din piaţă plătesc impozite. Restaurantele sunt la tot pasul şi mare brânză în meniu nu vând diferit de la unul la altul dar unele sunt cu mult mai cochete decât altele, diferenţa nu o face concurenţa reală ci faptul că pot rezista. Mult şi bine. Sau se închid şi apare altceva. Turn-over-ul nu e o problemă capitală aici.

Although Kurdistan Regional Government has its own tax system and tax authorities, and collects taxes from businesses, the tax rates for businesses are low and not all businesses pay their taxes according to the tax code. 

Nu mai vorbim de frumosul concept în care companiile se autoevaluează în vederea stabilirii taxei. Da, se poate şi aşa, Garda Financiară ar scăpa de o grijă la noi, ar veni lumea voluntar, în bună credinţă – vorba Noii Republici. Sau nu. Corupţia (la întrebarea care e cea mai bună bancă din Kurdistan ţi se spune: Cea mai puţin coruptă e… dar nici acolo…), veniturile din petrol şi o economie bazată pe consum (n-ai ce taxa nici să vrei, pentru că nu se produce nimic) fac din Kurdistan un loc de basm pentru „investiţii” turceşti şi chinezeşti, probabil singurele ţări care mai au bani de aruncat în perioada asta.

În afară de americani. Poza întâlnirii preşedintelui Kurdistanului cu Obama, la Casa Albă, apre de trei ori în acelaşi număr de ziar. „Placa de stabilitate în regiune” se ţine cu contracte de vândut maşini (vezi Camaro) şi contracte de petrol (vezi Exxon). Lucru care le dă kurzilor motivul să facă pe nebunii şi să insite pe şi mai multe drepturi, dar asta e altă problemă. A turcilor.

Oricum, mi-a părut bine când am realizat că mă aflu într-un spaţiu libertarian. Nu mă aşteptam! Nu există bănci, totul e cash, dar ce bune sunt prăjiturile! Nu există o politică de protecţie socială  dar uite câţi milionari şi prieteni peste ocean avem! Nu prea avem un sistem clar de guvernare, sunt ori oameni deja bogaţi ori doar foarte săraci, dar măcar există deja o clasă de mijloc în Kurdistan oricât s-a chinuit Saddam să o înlăture! Interacțiunea socială are câteva inconveniente căci e un spaţiu prins între modernitate şi islam, dar oricum nu ies seara din casă decât bărbaţii aşa că s-a rezolvat!

Că nu poate rezista până la final aşa, e normal. Momentan e bine. Şi, un singur cuvânt, pentru cârcotaşi: Camaro.

Are un nume…

Aprilie 12, 2012

Prostia doare şi îşi spune în diferite feluri. Iată unul dintre ele:

O ideea anora speriaţi de bombe ce propun să stingem lumina treptat. Acuma, ar fi interesant dacă nu ar fi prostesc. Site-ul are inclusiv un link către Hitler, s-au gândit la tot şi au acoperit toate subiectele!

Cum a spus şi George Carlin, i se rupe pământului crusta în paişpe de noi. Un cutremur mai ca lumea şi pa!

Aşadar, vehemenţilor de la WHEMT le urăm: May we live long and you die out! Cu Singularitatea care bate la uşă, avem toate şansele.

Error main function

Ianuarie 29, 2012

Într-un moment de iluminare am relizat că cei care îşi vând voturile pe o sticlă de ulei sau găleată de zahăr dovedesc o viziune rară. Pe lângă dificultatea alegerii din punct de vedere doctrinar odată aceasta făcută există riscul enorm al unui pariu greşit.

Pe scena actuală Antonescu se angajează să deschidă toate arhivele Dunărea, ACTA va fi împiedicat de PSD (sic!) şi Ponta a devenit „mai raţional” când e clar că ăştia se bat în USL la cuţite în cel mai pur stil comunist mimând cu zâmbete încleştate consensul. Nici măcar pe „Jos Băsescu!” nu se înţeleg atât de bine, cum s-ar crede (vezi mitingul). Crin e înfrânt de securişti şi puii lor înainte să fi fost măcar preşedinte. Asta, da, performanţă!

De aia zic, lipsa interestului e justificată. Masa de manevră are dreptate să fie masă de manevră. Oricum sunt probleme mai mari decât ăstea. Ignoranţa e bună. Ne adaptăm.

Petroleum

Capăt de linie (sau aici pe google)

New Wave

Ianuarie 15, 2012

New Wave este în orice, dar termenul priveşte din ce în ce mai mult spre trecut decât spre viitor. Nu mai e nici aşa cool să fii new wave. În România new wave-ul a început şi sfârşit o dată cu mineriadele şi evacuarea pieţei universităţii din 1991. După ce la revoluţie lumea a cerut pâine şi plecarea lui Ceauşescu, au venit cei care au vrut ceva ca lumea în loc. Ocuparea şi evacuarea pieţei rămâne, în continuare, un sport naţional preferat.

M-am uitat de mai multe ori, la Videogramme einer Revolution şi Piata Universitatii – Romania precum şi la alte secvenţe de la revoluţie, cât am avut răbdarea să revăd.

Şi, da, Ion Iliescu iese bine. E singurul care nu arată ca un clovn. Singurul care vorbeşte cap coadă. Entuziasmul de atunci e ridicol la cei din jurul lui.  Mai ales acum. Nu şi la el. El nici nu prea e entuziasmat, el are treabă, trebuie găsit un nume la organismul politic şi de stat care să nu „sune ca dracu”, trebuie continuată distribuţia apei potabile şi a curentului, trebuie realizat transferul autorităţii către noile structuri de la oraşe şi sate. După cum au recunoscut apoi Caramitru şi Dinescu nu au avut vână să facă ei un program politic, deşi mai erau prin studio unii care se pricepeau. Dinescu chiar mărturiseşte la un moment dat în Comitetul Central „sper să iasă bine”. Şi cam atât.

Altfel, mai e un securist care ia un microfon şi le vorbeşte ălora din faţa televiziunii, să-i calmeze, dar nu acolo era miezul, trebuia să o facă la TV nu în faţa scării. Asta e, ghinion. Maybe next time. Epocale imaginile cu Nicu Ceauşescu catatonic şi clovneriile lui Vlad şi Militaru, de asemenea.

Problema lui Ion Iliescu e că a devenit din ce în ce mai ridicol după aceea.

Chillin’ with da Jewz

Poză de la http://blitzmagazine.ro. Obviously.

Eu l-am avut în poză la avatar pe Fidel (s-a operat şi scos din circuit), apoi pe Chavez (s-a tuns), acum îmi pun una cu Iliescu. Se pare că socialismul ştiinţific este la spital, de asemenea. Pericol?

Generaţia următoare este însă, între timp, capabilă să continue fără El Lider Ionico. Sunt adevăraţi profesionşti. De nivel est-european abrutizat. Exemplu: sictiriţi de câtă publicitate negativă au primit din 1991 până acum, au băgat la cap şi adunat, la rândul lor, pe cât posibil, o gaşcă cu: steaguri fără stemă pentru a semnifica lupta împotriva comunismului, pensionari şi tineri pentru a indica panelul social larg afectat de actulul regim, suporteri de fotbal pentru a pune în evidenţă oarecum jertfa sportivilor care ies în stradă să apere ţara (ăsta a fost unul din apelurile făcute la revoluţie, plus că suporterii au acum mai mulţi muşchi ca sportivii), Occupy şi Nazişti la un loc. Totul într-o supă picantă, genială, proba finală la licenţă. Copiii au crescut mari Nea Ionele, maari. Nu prea mai avem nevoie de tine, ba chiar ne e un pic dor.

Senile

Decembrie 15, 2011

The Courts announced today the guilty verdict for Jacques Chirac in France and the acquittal of Adrian Năstase în Romania in their respective, not connected trials. As high ranking officials as they were they stand accused of corruption in their home turf.

Jacques Chirac even went insane not to appear in front of the Court while Adrian Năstase’s defence used the system for almost 7 (seven) years to get this verdict and used media in every possible way for the attention.

Jacques Chirac was the ruler of a productive (but socially suffocated) economy not to mention the mayor of the most recognizable city in the world. Adrian Năstase was the Prime Minister of an Eastern Bloc country under a nouveau-communist** presidency giving the Europeans the model against to draft all the M C V conditions and Schengen restrictions we face today.

Jacques Chirac supported Nicholas Sarkozy to the presidency but under his office he still got his ass kicked in front of the mounting evidence while Adrian Năstase had to wait a balled guy to be installed in Cotroceni in order to finally receive a call from the Prosecution.

UDP chose to give some money back in the context of the Chirac trial while the shitload of money that was manipulated by the Năstase family is not even under suspicion.

With these verdicts La République comes out in force with no real damage while Dâmboviţa comes out dirty, as usual.

Jacques Chirac says nothing while Adrian Năstase commented that his so called corrupt reputation can finally go away.

To assume that after a 7 year trial that exposed a sum of 400,000 EURO  you are still going to be considered honest is a lack of common sense. To say that in spite of the two other files open on your name by the Prosecution you are still honest and this is a political trial it is offensive. To forget that your own words Aunt Tamara gave us the money” gave the title of your dossier and trial means that you are the Senile.

*according to ÎCCJ

**after Communism: nouveau-riche, Russian style