Archive for the ‘cetire’ Category

2010 – 2011 – 2012

Octombrie 8, 2012

Nobelurile sunt în desfăşurare şi la literatură (vezi aici) avem deja discuţii clasice „de ce nu câştigăm”. Adică, de ce nu câştigă Cărtărescu. Adevărul e că „idealistic” or „ideal” i s-ar potrivi şi lui doar că el este puţin cam spre dreapta în viziunile poltice. Acuma, n-ar fi asta o problemă căci cu Herta Mueller au virat spre critică a utopiei practice socialiste iar cu Mario Vargas Llosa, în 2010,  s-a spart tabuul alegerilor scriitorilor europeni de stânga (vezi reacţii aici).

Discursul de mulţumire al unui câştigor mai de stânga, aşa, de mai demult, aici.

Anunțuri

Omul nou

Septembrie 11, 2012

Citesc în continuare, despre Paralympics.  Sunt două lucruri pe care le observ. Primul ar fi că omul nou chinez, rezultatul reformării, este în vârf. Şi dacă nu a putut fi primul la olimpiada normală atunci a câştigat paraolimpiada. Pentru că, da, China a câştigat detaşat în 2012, la Londra, dar la olimpiada specială:

1. China – 231 medalii / 95 aur / 71 argint / 65 bronz
2. Marea Brtianie – 120 medalii / 34 aur / 43 argint / 43 bronz
3. Rusia – 102 medalii / 31 aur / 38 argint / 28 bronz
4. SUA – 98 medalii / 31 aur / 29 argint / 38 bronz
5. Australia – 85 medalii / 32 aur / 23 argint / 30 bronz
6. Ucraina – 84 medalii / 32 aur / 24 argint / 28 bronz
7. Germania – 66 medalii / 18 aur / 26 argint / 22 bronz
8. Franta – 45 medalii / 8 aur / 19 argint / 18 bronz
9. Brazilia – 43 medalii / 21 aur / 14 argint / 8 bronz
10. Spania – 42 medalii / 8 aur / 18 argint / 16 bronz  [sursă]

Nu ştiu dacă acest tip de evoluţie a omului, a omului nou, este cea aşteptată de către o ţară comunistă dar este oricum ceva de aplaudat. Americanii sunt în afara podiumului, parcă dovedind că nu sunt atât de handicapaţi precum îi crede toată lumea. Rusia completează premianţii, doar Anglia apare un pic aiurea în top, dar doar datorită avantajului propriului teren.

978-973-50-1139-0.jpg (440×676)

Lucian Boia, în Mitologia ştiinţifică a comunismului, disecă omul nou, dar nu găseşte decât soia, Marx şi Engels.

Al doilea lucru pe care îl observ este că cei cu proteze sunt la frontiera convergenţei robotului cu omul şi o fac din cele mai omeneşti şi economice motive. All hail Singularity! Într-un fel sunt binecuvântaţi cu o înţelegere şi apreciere a independenţei câştigate prin tehnologie în timp ce altora le limitează alegerile. Pardon, le anticipează!

New Kid on the Block

Iulie 12, 2012

Nu mai citesc online Jurnalul Naţional sau saiturile mogule din iarnă, de când noua campanie de suspendare a început viguros, măiestruos altoită pe proasta inspiraţie a dictatorului Băsescu legată de Arafat. Oamenii disperaţi au ieşit în stradă „Arafat a salvat trei vieţi în familia mea!!!”, etc, etc.

Nu mai citesc pentru că vreau să acumulez informaţii nu răstălmăciri. De ajuns că trebuie să discerni din simpla prezentare a faptelor din alte surse. De asemenea, neplăcerea de a vedea zilnic exemple de manipulare, cu agendă, constituie totuşi un disconfort şi consumă timp. Am doar să-mi pară rău de cei creduli, dar manipularea prin mass-media nu e o materie şcolară, deşi manualul există!

Nu-i vorbă că există şi alte variante de manual, dacă ăsta nu e un domeniu alternativ atunci care să fie?

 150 de experimente pentru a intelege manipularea mediatica. Psihologia consumatorului de mass-media

Sau, şi mai simplu, există prezentări online (aici sau aici).

Problema e că m-am lipsit în felul ăsta de aflarea unui punct de vedere complet anapoda, ori acest lucru nu este neapărat util sau corect, aşa cum a spus venerabilul Ion Ilieascu, o contrapondere, o contraputere, o forta de opozitie este un aspect necesar in democratie. Cu alte cuvinte, ca să am o imagine de ansamblu, trebuie să fiu dezinformat pentru a fi informat.

Dar de ce să compilez şi destructurez zeci de alte articole şi opinii? De ce să mă supun contorsionării sofiste şi limbajului de lemn, din aceleaşi ştiri, din partea mass-media? Nu mai bine merg direct la sursă?

http://romanian.ruvr.ru/ – protal cu ştiri în română (nu cred că e în „moldoveneşte”) din Rusia. Pentru că unde altundeva este sursa a tot ce se vede acum în ce priveşte limbajul dublu şi inventarea realităţilor.

Mulţumesc Vocea Rusiei pentru că îmi vorbeşti în dulcele grai al lui Eminescu, şi mă informezi cum Cinci cimpanzei au fugit din grădina zoologică din Hanovra. Foarte interesant, înseamnă că gardienii nu mai sunt nici ei ce-au fost. Ce-au fost în anii ’50 de exemplu. Sau, şi mai interesant, acum, în sezonul grătarelor la iarbă verde suntem avertizaţi, ha-ha: Gătitul mâncării pe foc deschis este nociv pentru creier. Aş dori o a doua opinie, ce ar spune Jamie Oliver, de exemplu? Pentru Zoe Petre, e destul de clar că nu mai mănâncă „mâncare” gătită la ceaun din principiu. Pentru că asta a fost mâncarea surghiunului.

Apare întrebarea firească: cu ce i-a supărat Băsescu pe americani? Nu e aşa firească? Înseamnă că nu aţi citit Vocea Rusiei. Acum şi cu o secţiune de istorie!

La zi, 25.07.2012Vlad Mixich face o analiză critică [aici] unei scrisori deschise trimise de către unul dintre nasoii istoriei recente, ilustrând un model clar, patentat, uşor de identificat, de altfel, de la început din tonul folosit.

Ghilimele

Iulie 9, 2012

O am de la începutul săptămânii trecute:

978-973-50-2546-5.jpg (420×646)

Fără nicio legătură, da, suntem o colonie. Economică, de resurse umane, de creiere. De la distanţă, dacă se poate. Una în care francezii nu vor să ajungă, americanii vin doar pentru cluburi şi nu pentru business, iar nemţii mai mult pleacă decât vin (înapoi).

Time and Error → Terror

Aprilie 22, 2012

Vntilă Mihăilescu povesteşte despre Muzeul Terorii din Budapesta: House of Terror este un slasher veritabil. O haită de nazişti turbaţi urmăresc un popor cetral-est-european prin pădure până la Olt. Apoi, sunt luaţi în primire de unii îmbărcaţi complet în roşu care îi călăresc vreo 40 de ani, faimos fiind episodul din 1957, când pun inclusiv tancurile şi tunurile pe ei. Urmaşii hăcuiţilor fac un mic muzeu în care există:

o sală precum aceea a execuţiilor, de pildă, cu doar doi stîlpi în semiîntuneric şi două voci de copii care enumerau cristalin şi obsesiv numele celor împuşcaţi de regimul cumunist

TerrorhouseBudapest.JPG (3872×2592)

T E R R O R

95.jpg (460×463)

Beci unguresc

Acelaşi lucru l-am întâlnit la polonezi, în Muzeul Insurecţiei din 1944 (al cărui acronim însuşi dă forma de ancoră a logoului): în penumbra unei încăperi un stâlp la care dacă-ţi apropii urechea se aude bătaia unei inimi. B-47-le, mitralierele, hainele, toate devin, apoi, doar obiect de decor.

Plik:Przyokopowa Muzeum Powstania01.jpg

Clădirea Veche a Muzeum Powstania Warszawskiego

Muzeum_Powstania_Warszawskiego_3.jpg (427×640)

Canal polonez

Bineînţeles, mult elan artistic a fost pus în operă şi de către evreii berlinezi. Aerul încărcat de creativitate al Holocaustului a fost canalizat spre construcţia unui muzeu al cărui turn omonim poate produce atacuri de panică şi eşti avertizat de acest lucru înainte de a intra.

Datei:JewishMuseumBerlinAerial.jpg

Şarpele fracturat al Jüdisches Museum Berlin

 Holocaustturm_im_Jüdischen_Museum_innenansicht.jpg (960×1280)

Turn evreiesc ne-infinit

Tot aici afli cum că România ocupă unul din locurile fruntaşe în domeniu, atât cât cifra de 400 de mii de oameni poate să îşi aducă aportul. 400k pentru generaţia mai tânără.

În Kurdistan, când nu s-au bătut între ei sau cu turcii au beneficiat la rândul lor de raza călăuzitoare a Partidului. Amna Suraka Museum – „Red Intelligence Museum” – din Sulaymaniyah este ca o stafie cu burlane şi scocuri. Ciuruită până la epuizare, i-au renovat apoi doar acoperişul cât să stea în picioare pentru a fi mărturie pe mai departe. Subsolul clădirii principale este un muzeu cu câteva poze pe pereţi, iluminat doar cu becuri roşii pe care parcurgându-l cam faci pe tine de frică.

Red Building

Red Building

Celulă

Celulă Baath

Această prezentare necesită JavaScript.

 Între timp, în România:

5381894986_249800164b_z.jpg (640×426)

Casa Poporului

parlament_dcnews_ro_86124400.jpg (620×348)

Poporul

Robo Dance

Septembrie 3, 2010

For all the humans out there Stephen Hawking has a dream. That we will escape our blue marble planet preferably before a mighty asteroid strikes to punish us for all our sins. Like the dinosaurs had it even though they had no soul (only clows). Or a flood comes from all the pollution deranging our planet’s ecosystem, who knows. This is documented in the lovely 3 episode series Into The Universe with Stephen Hawking. Of course, he can not take you by the hand and walk with you mostly because the scale of his speech is always a couple of billion years in the future or in the past and, also, he is unfortunately not able to move at all.

One reason for the spectacular series done in collaboration with BBC is that some kick ass rendering of THE universe were possible due to some super computer graphics recently. Then you have the voice and ideas of Mr. Hawking over them for a grand effect. It started easy, with Aliens (what else, really) then continued with Time Travel (super cool) and ended with space colonization and world universe domination by the human race in the third and longest episode of the series (The Story of Everything).

https://i1.wp.com/clog.dailycal.org/wp-content/uploads/2008/04/the_blue_marble.jpg

Well, it is about everything except God. The graphics in the movie is so cool and really no-one paid attention to what the guy is really saying. It makes sense, he is a geek. I first believed the series is also a reaction to the National Geographic Living on Mars. There they talk about Mars and making it suitable for life, what plants to grow first, how to create an atmosphere (all of a sudden the CO2 is handy) etc. They do not mention Darwin’s efforts instead they repeat some Mars rendering a hundred times, two scientists call each other idiots (not in the face) and we are supposed to buy tickets already. So I thought Mr. Hawking started this endeavour to settle the score straight. He has bigger plans actually.

In his latest book apparently he states:

Because there is a law such as gravity, the universe can and will create itself from nothing.

Nothing except gravity but certainly not God. Of course it is not God, it’s Allah. We can still talk. Naturally every creationist (haters in short) jumped high. Funny thing is that all the talk in Mr. Hawking’s nicely done series was already about that. Gravity rulz. Just gravity. At the end of the third episode he even introduces the notion (at least to me) multiverse. How God fearing creature is that?

Beside his enormous brain and matching ego the dude has his reasons:

In my third year at Oxford, however, I noticed that I seemed to be getting more clumsy. […] shortly after my 21st birthday, I went into hospital for tests. I was in for two weeks, during which I had a wide variety of tests. They took a muscle sample from my arm, stuck electrodes into me, and injected some radio opaque fluid into my spine, and watched it going up and down with x-rays, as they tilted the bed.

Reminds you of something?

http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTExk4Uc6QxblSksYJxqyeojr8eFbhgDKGaEDvXKnUOswEGB5U&t=1&usg=__QkEWemlqgUGzeLz3aP91YWmR_LA=

When you abandon something don’t expect a nice letter.

Aur curat

Aprilie 8, 2010

„Polonia a predat spre păstrare României 51 de lăzi de lemn, cu o greutate totală de 3.057,450 kg, care conţineau 2.734,104 kg aur fin în lingouri.” Am fost foarte impresionat, aproape obsedat de Polonia. Nu mi-a venit să cred ce înapoiaţi suntem odată ce am fost în Varşovia. Asta că am fost şi noi odata domni cu ei nu mă încălzeşte cu nimic. Ce altceva am fi putut face, ce altceva era de făcut?
Magazinul istoric pe noimbrie 2008 are de asemenea un articol referitor la tezaurul polonez. Şi e cam aşa: ca ţară aliată România a primit o înştiinţare, un mini-ordin de la Nazi cum că să predea sufertaşele cu gălbior urgent la băieţi. Ai noştri s-au uitat bine în catastife şi le-au trântit ăstora un răspuns demn de guvernul Boc III. Stimaţi parteri nemţi, conform cu tratatele şi acordurile şi prevederile cutare, noi am primit sufertaşele de la Banca Polonă. Noi numai ăstora o să le dăm înapoi. A urmat o perioadă frumoasă pentru crupierul de la BNR. Pentru că în acelaşi timp se primeau, prin intermediari, cereri de încasare şi de la Statul Secret Polonez, Armia Krajowa, adica armata statului Polon – stat care nu mai exista dar avea armată underground. Cereri primite de altfel cu sictir. Astfel că, până la finalul războiului, când au putut pleca din nou aveoanele cu cala plină spre un stat polonez conturat bine pe hartă, lăzile au prins praf de Calea Victoriei. Fair play.

Pentru citit toate astea aici, Magazin istoric s-a dotat cu un sait pe bani. Încă în lucru dar promit şi arhiva de 43 de ani. MI este oricum deja pe twitter http://twitter.com/mistoric (what?) poate şi pe facebook! eu n-am cont să verific.
Cel mai vechi număr în colecţia de trei generaţii a familiei mele este numărul din mai 1967. Nu le avem pe toate dar ăsta ar fi al doilea ca apariţie.

Cupola

Februarie 23, 2010

Citim şi lăsăm să ne inconjoare, in majoritatea timpului şi atunci când avem de ales, informaţii, cărţi şi oameni cu care suntem în acord sau de la care avem ceva de învăţat. Nu deviem prea mult. Ce ne mişcă la un lucru sau la o persoană este acel ceva în care ne regăsim. Vezi mizantropa de care dăm dovadă dar nu ne-o mărturisim atât de des şi ne impresionează când cineva o spune (suntem 6 miliarde, nu e o problemă să te deranjeze asta insă, curaj).

Acuma, nu ştiu exact cum se aplică asta la cartea mea de drum din Otopeni (26,95 RON, scump, filmul pe care o să îl văd din nou probabil era mai ieftin) dar Dilemateca am luat-o şi pentru că pe copertă e Cristian Teodorescu căruia îi găsesc foarte expresive gesturile braţelor şi ale mâinilor. La interior sunt poze ca lumea cu el, de Rareş Avram, în care dl T. este mai relaxat dar în continuare îşi foloseşte membrele pentru a schiţa un mecanism defensiv, în majoritate timpului imobil, presupun lent când o face. Găsesc asta o dovadă de modestie. E dublat de scrierea sa şi triplat de vârsta pe care o are, a taţilor noştri şi de asta îl admir. Motociclismo în schimb e varză. Încă un număr care nu are nici măcar un articol enduro ca lumea. Şi li s-a mai spus. Am luat şi Caţavencu. For all the dirty beseness.

Tagore din Chitila

Februarie 12, 2010

În sensul unificării universului, măcar a celui propriu,  inginereşte vorbind (Itu, India, Tagore, Einstein, Eminescu), am citit Gora, cu gândul că e un roman de Rabindranath Tagore (7RON – preţ de anticariat).

Dacă tot am pierdut Marimar şi căţelul  ei vorbitor acum vreo 10 ani am recuperat cu un roman plin de suspans, suspine, supărări, suspiciuni şi senzaţional. Şi dă-i şi luptă şi iubire între brahmoiste şi hinduşi, ce poate fi mai frumos. Mostră:

– Idolii acelor popoare, replică Gora, aveau mai mult un sens estetic decât religios; în timp ce la noi imaginaţia este strâns împletită cu filozofia şi credinţa. Krishna şi Radha, Shivu şi Durga, nu sunt simple obiecte de cult tradiţional, ci reprezintă forme ale străvechii filozofii a rasei noastre. De aceea devoţiunea lui Ramprashad şi a lui Chatanyadev s-a manifestat sprijinindu-se pe aceste imagini. Unde găseşti în istoria grecilor ţi a romanilor revelaţia unei credinţe atât de profunde?

– Nu vrei să admiţi că de-a lungul veacurilor lumea s-a schimbat şi că s-au produs, în acelaşi timp, transformări şi în religie şi în societate?

-Cum să nu vreau? exclamă Gora. Dar nu înseamnă că acele schimbări trebuie să fie cu totul lipsite de sens… […] Vreau ca transformările ce se produc în India să se desfăşoare pe linia dezvoltării ei; pentru că dacă, brusc, am începe pe calea de evoluţie a Angliei, totul de la început şi până la sfârşit va fi un eşec. Sunt gata să-mi sacrific viaţa pentru a demonstra că întreaga forţă şi grandoare a ţării noastre s-a păstrat în însăşi fiinţa ei. Cum de nu poţi înţelege acest lucru?

– Te înţeleg foarte bine, îi răspunse Sucharita, dar aceste idei sunt cu totul noi pentru mine şi n-am reflecat încă asupra lor. Când schimbi un mediu, îţi trebuie câtăva vreme ca să te adaptezi la noile condiţii de viaţă – şi mie îmi trebuie timp ca să mă familiarizez cu aceste idei. Probabil că nu sunt capabilă să realizez ceea ce-mi spui pentru că sunt femeie.

 – Oh, nu! exclamă Gora. […]

Eh. De fapt el e englez crescut de o familie hindusa dar nu ştie asta (ha? I know…) şi ea iubeşte pe altul dar nu îşi dă seama.

Batistul pe ţambal

Decembrie 14, 2009

Bucşu a scris cum Nobelul pentru literatură dat Hertei Müller îndepărtează cu ani buni eventuala primire si chiar considerarea la Nobel a vreunui scriitor român. Explicaţia fiind una pertinentă. Herta Müller ştie oricum vorbi româneşte dar mai ales sursa principală a scrierii sale vine din experienţa trăită în ţara România.

La primirea premiului, dumneaei a vorbit iară despre asta, o combinat tandreţea familială săsească cu răutatea gratuită a comunismului românesc totul facând un cerc foarte frumos dar, după spusele ei „drăcesc„, în jurul cuvintelor. În cazul de faţă a vorbit despre banala batistă ascunsă în buzunar dar găsită în tot felul de alte situaţii şi descoperă la un moment dat simplitatea, aşadar claritatea, cuvântului românesc care indică sursa ei: batistul.
Andrei Pleşu povestea o data cum a fost atunci când s-a îndrăgostit prima oară: s-a dus la dicţionar să caute cuvântul iubire sau cam aşa ceva :) Oamenii au o relaţie cu cuvintele, le simt mai aproape.