Alfa şi Omega

76743_157622944282585_100001046404180_299497_923297_n.jpg (400×305)

Pohta ce-a pohtit fiind, se pare, ostoită înainte de finalul celui de-al doilea cincinal (I shit you not, francezii aşa spun mandatului prezidenţial), Mr. Evil T Băsescu lansează USLiştilor (camarazilor) ideea că ar putea demisiona dacă modificăm o dată Constituția. O glumă bună, de efect.

Acţiunea asta continuă de „modernizare a statului” trece ca o farfurie zburătoare pe deasupra capetelor celor 30% din români din agricultură. A celor 80% fără internet dar cu cablu TV şi Dan Diaconescu în direct. Apropo, cablul TV ca sursă de diversitate cred că a durat vreo 3 ani, acum este peste tot acelaşi lucru. Pe canalele de ştiri se latră, mai puţin TVR care este aservită puterii, bineînţeles, pe cele de istorie Hitler plimbă câinele la Berghof sau sunt documentare despre armata americană (portavioane, tancuri, SEAL etc), pe canalele de animale este întotdeauna cineva care prinde un crocodil sau un şarpe să-l verifice la dantură şi nu numai, iar pe canalele de filme nu mai vorbesc, e clar că nu ţin pasul cu torentele. În acest talmeş-balmeş, Băse poate face tot timpul audienţă. Iată minusurile lui reale de până acum, pe lângă că este chior şi a vândut flota şi că este un dictator, bineînţeles.

Minusurile creaturii politice Traian Băsescu:

Elena Udrea (şi Bucureşti, îmi pare că sunt legate) – după ce face o carieră strălucită la primăria Bucureşti (de Traian Băsescu vorbesc) şi a reuşit să lase un epigon afacerist care punea totuşi marmură în Bucureşti dar care şi-a furat-o tocmai de acolo, Băse a futut exact oraşul far al României. Ardelenii s-or fi închinând ei la Blaj, Ţebea şi Alba-Iulia dar sunt mulţi care iau salariul din Bucureşti. Moldovenii beau vin de pe dealurile cu îngrăşământ natural ale Moldovei dar salamul îl cumpără din Cora din Bucureşti. Bănăţenii dau mitică Bucureştenilor dar autostrada la Arad se face şi cu fonduri de la Bucureşti în cadrul coridorului IV. Oltenii iubesc la maxim Craoiva dar a fost retrogradată de Bucureşi. Etc. În tot acest circ Bucureştiul este lăsat tacit pe mâna afaceriştilor, toată vânzoleala cu candidatul PDL este o vrăjeală. Lui Videanu, de exemplu, nu-i mai pasă demult cine e la primărie. Pasaje, blocuri, stadioane, metrouri, moluri, e loc pentru toată lumea. Nimeni nu încurcă pe nimeni. Peste toate pare a trona Elena Udrea, dar asta e doar o impresie. Nu poţi face atâtea lucruri. Dar nici departe nu e. Pentru sprijinul constant pe care Băsescu i-l arată, pentru faptul că s-a furat un oraş întreg încet-încet, oraş în care TV DD va ieşi pe locul doi, oraş ce reprezintă principalul organ administrativ, sursă de inovaţie :) şi impuls economic ale României, aşa cum sunt ele, Băsescu merită coroniţa. Cu spini.

Gigi Becali – varianta grobiană a lui Dinu Patriciu, măcar ăsta nu a furat de la stat. A furat de la Armată. Generalii şi Miniştrii magazioneri i-au dat agramatului, la schimb, teren cât să facă turmă de oi supraetajată, P+3 cu garaj şi termopane. Aşa a intrat omul brânzei în imobiliare unde a tăiat caşul şi a dat să mănânce mai multor politicieni. Nu mai punem la socoteală Steaua cu ceata de ciudaţi din jurul terenului şi de pe teren (remember Carlos?). Meşter în contracte, negocieri, imagine şi lumea colorată a străzii din România, dar mai ales pentru cei foarte mulţii bani pe care îi are dintr-o dată, omul ăsta a fost curtat de rozul PDSR-ului, Hrebenciuc, şi de portocaliul roş-albastru, Traian Băsescu. Nu pot uita cum se distrau ei la Steaua-Rapid, cu violaceul Copos între fani, în tribune :). Acuma, eu înţeleg că banii vorbesc şi campaniile electorale sunt scumpe şi e nevoie de fonduri, dar faptul că s-a dus el la omul ăsta, el, ză fucking prezident, că a fost dispus să gireze unele acţiuni ale baciului nost’,  arată pe de o parte diversitatea de culori prin care Băsescu e dispus să înoate dar şi gustul favorit pe care îl vrea de la prăjituri. Brânzoaice.

„Nu!” autostrăzilor – într-o declaraţie mai de la începuturi (finalul anilor 90, la Tucă?) a subliniat că noi nu avem nevoie autostrăzi. Se pare că am fi avut nevoie de drumuri naționale pe model franţuzesc – tot ce e autobahn le pute şi ălora, normal – deşi au ajuns apoi şi ei să facă mega trasee, vezi Milau. Oricum, în acest punct este la ani lumină de Stolojan, între ale cărui priorități ar fi fost înaintarea, deprimitivizarea satelor şi construcția de autostrăzi. Este evident că investitorii primăverii aşa vroiau să vină cu meleoanele lor: cu maşina. La Juncu au venit după ce a inaugurat Boc 3,14 kilometri sau câţi o fi fost, de ajuns cât să nu se rupă tirul în două până ajunge la banda de asamblare. Asta cu autostrăzile este unul din lucrurile pe care le vezi şi le simţi că trebuie făcute urgent, trebuie să ieşi din ţară doar o dată.

„Nu!” aeroportului la Braşov – pe plan local, prin PDL, a spus „nu!” aeroportului la Braşov. Se ceartă ca chiorii acum, aeroportul de la Braşov e motiv de caterincă locală. Asta nu e vina lui dar nici nu pare a avea o viziune globală în joc. OK, nu s-o gândt omul la Braşov şi la ursuleţi tot a doua zi, dar în mijlocul ţării, la lăsatul serii, în creierii nopții, atunci ajungi de fapt la Braşov, după ce aterizezi pe cine ştie unde prin România. Punctul ăsta e mai mult un of local şi ţine de autostrăzi de asemenea. De ce naiba lucrările mari de infrastructură nu au fost făcute de mai demult?

Paul Lambrino – susţinere pe care o arată pentru el trebuie să fie motiv de confuzie pentru toţi regaliştii. Sau nu prea :) La câţi au mai rămas oricum nu văd bine, cei adevăraţi, iar ăştia noi poate că au auzit câţi bani (în bunuri) sunt retrocedaţi familei regale şi cam atât. Mie mi-a plăcut la vremea ei şi încă e faină poza în care Băse a chemat la Cotroceni pe toţi cei încă în viaţă decoraţi cu Ordinul Mihai Viteazul şi, alături de Regele Mihai şi the Dude Radu Duda, au stat câteva clipe nerânjit, natural. Mi s-a părut o frumoasă continuare istorică, o bună tradiţie, un pic mai mult decât ocaziile în care la vreo zi naţională sunt invitaţi la ambasada respectivă toţi preşedinţii. Era ceva natural, de bun simţ. Duda era în haine militare, dar era mai în spate, acolo. Francezii sărbătoresc victoriile primului război mondial cu sfinţenie, apoi în iunie o iau de la cap cu al doilea şi La Résistance françaiseNoi am uitat de primul şi încă medităm ce să facem cu al doilea: am înfrânt, am câştigat, am pierdut, am pierdut iară, am învins, i-am căsăpit, ne-au omorât, ne-au nenorocit, toate în acelaşi timp, fără nicio şansă să le mai descâlcim după 50 de ani. Asta era o poartă de reconciliere, de recapitulare lucidă, de legare. Ei bine, a ieşit prost rău. S-o fi certat Băse cu Regele, deşi mai degrabă îmi pare că ai face-o cu camarila lui (da, da, şi Mihai are una, să fim realiști – vezi episodul idiot în exil dintre Liga Românilor Liberi şi Casa Regală apud Comitetul Naţional Român), cert e că după aia Duda, după toate înaintările rapide în grad în Armata Română, a început să vorbească, iar Casa Regală a avut o atitudine suspectă în timpul suspendării). No, cam atât o trebuit. Ca din spuma mării a apărut pe scena vieţii Paulică (care are şi un copilaş, „adevaratul moştenitorul pe linia dinastica” după cum spune tată-său). Motiv bun de botez, paranghelie, poze sepia, poeze jandarm, poze şi iar poze.

Aşadar, pentru mine nu prea contează că, vai, doamne! l-a făcut pe Mihai trădător. După cum am zis, toată vorba durează mai mult de 50 de ani şi e în gol, săracii basarabeni sunt confuzi complet. Nu putem fi cu fundul în două luntrii. Însă, tocmai atunci, ce face Băse cu figurantul ăsta este dezgustător de pueril.

Avantajele pe care le-a obținut din aceste tipuri de acțiuni şi afinităţi sunt majoritatea parlamentară în care a jucat barbut cu UNPR, opoziţia faţă de Dan Voiculescu ce i-a reuşit pe deplin (acesta declarând cu năduf că n-a întâlnit o jigodie mai mare ca Băsescu în viaţa lui :), divizarea electoratului maghiar unitar prin încurajarea de noi partide ce dă șansa unui parlament mai interesant (deşi teama cea mare e că o să-l regretăm pe ăsta), dansul cu justiţia ce pare a fi corect cu CSM, codurile, Monica Macovei şi DNA-ul. Inteligent, a intuit tot disconfortul creat de stilul său şi l-a propulsat la timp pe MRU, „pentru că românii vor vrea un om cu o greutate culturală considerabilă, cred că vor vrea un om de cultură care să le dea şi impresia că e deschis la minte” după ce a tatonat iniţial cu Baconschi.

În fapt, troica Năstase, Voiculescu, Iliescu e un motiv destul de bun să pară la loc simpatic.  Rămâne întrebarea cât din el e din acelaşi material ca ei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: