Sînt unii care doarme

După secole de adormire iată că nu este totuşi timpul pierdut. Referatele de pe ipid şi foarte recentele mele curse cu maxi-taxi sau trenul la personal (iau trenul personal) îmi întăresc ideea cum că suntem din nou, ca stat, unul feudal comparat la nivelul civilizaţiei vestice actuale. Cu relele lui – birocraţia excesivă, lenea, mizeria şi panglica aferentă – superstiţiile. Reversul bun al medaliei ar fi tradiţiile.

Dar, apropo de obiceiuri, cel mai medalifer sportiv american de iarnă de la olimpiade cască înainte oricărei curse. Esplicaţia lui: mai mult oxigen în plămâni de-odată şi relaxarea nervilor. Pauzele mici şi dese cheia marilor succese! Mi-am adus aminte cu ocazia asta cum înaintea fiecărui examen mai important de la şcoală îmi era somn si îmi venea să casc. Iată că de fapt doar mă oxigenam si îmi relaxam nervii. Alături de alte 22 de milioane. Sure, sure.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: