New Wave este în orice, dar termenul priveşte din ce în ce mai mult spre trecut decât spre viitor. Nu mai e nici aşa cool să fii new wave. În România new wave-ul a început şi sfârşit o dată cu mineriadele şi evacuarea pieţei universităţii din 1991. După ce la revoluţie lumea a cerut pâine şi plecarea lui Ceauşescu, au venit cei care au vrut ceva ca lumea în loc. Ocuparea şi evacuarea pieţei rămâne, în continuare, un sport naţional preferat.
M-am uitat de mai multe ori, la Videogramme einer Revolution şi Piata Universitatii – Romania precum şi la alte secvenţe de la revoluţie, cât am avut răbdarea să revăd.
Şi, da, Ion Iliescu iese bine. E singurul care nu arată ca un clovn. Singurul care vorbeşte cap coadă. Entuziasmul de atunci e ridicol la cei din jurul lui. Mai ales acum. Nu şi la el. El nici nu prea e entuziasmat, el are treabă, trebuie găsit un nume la organismul politic şi de stat care să nu “sune ca dracu”, trebuie continuată distribuţia apei potabile şi a curentului, trebuie realizat transferul autorităţii către noile structuri de la oraşe şi sate. După cum au recunoscut apoi Caramitru şi Dinescu nu au avut vână să facă ei un program politic, deşi mai erau prin studio unii care se pricepeau. Dinescu chiar mărturiseşte la un moment dat în Comitetul Central “sper să iasă bine”. Şi cam atât.
Altfel, mai e un securist care ia un microfon şi le vorbeşte ălora din faţa televiziunii, să-i calmeze, dar nu acolo era miezul, trebuia să o facă la TV nu în faţa scării. Asta e, ghinion. Maybe next time. Epocale imaginile cu Nicu Ceauşescu catatonic şi clovneriile lui Vlad şi Militaru, de asemenea.
Problema lui Ion Iliescu e că a devenit din ce în ce mai ridicol după aceea.
Chillin’ with da Jewz
Poză de la http://blitzmagazine.ro. Obviously.
Eu l-am avut în poză la avatar pe Fidel (s-a operat şi scos din circuit), apoi pe Chavez (s-a tuns), acum îmi pun una cu Iliescu. Se pare că socialismul ştiinţific este la spital, de asemenea. Pericol?
Generaţia următoare este însă, între timp, capabilă să continue fără El Lider Ionico. Sunt adevăraţi profesionşti. De nivel est-european abrutizat. Exemplu: sictiriţi de câtă publicitate negativă au primit din 1991 până acum, au băgat la cap şi adunat, la rândul lor, pe cât posibil, o gaşcă cu: steaguri fără stemă pentru a semnifica lupta împotriva comunismului, pensionari şi tineri pentru a indica panelul social larg afectat de actulul regim, suporteri de fotbal pentru a pune în evidenţă oarecum jertfa sportivilor care ies în stradă să apere ţara (ăsta a fost unul din apelurile făcute la revoluţie, plus că suporterii au acum mai mulţi muşchi ca sportivii), Occupy şi Nazişti la un loc. Totul într-o supă picantă, genială, proba finală la licenţă. Copiii au crescut mari Nea Ionele, maari. Nu prea mai avem nevoie de tine, ba chiar ne e un pic dor.
